Istorie

Fascinanta lume a artelor martiale a inceput sa fie cunoscuta de noi, europenii, odata cu deschiderea spre nou a statului japonez începand cu 1868, cand a început epoca Meiji (Perioada Luminata). In ciuda traditiei care acorda inteleptilor dreptul de a schimba numele si de a scurta perioadele, pentru a forta norocul si bunastarea sa acopere tara, Imparatul Meiji a hotarat ca perioada, sa ramana cu acest nume pana la moartea sa. Japonia a reprezentat si inca mai reprezinta o lume misteriosa care se lasa greu descoperita. Japonia (an japoneza 日本, se citeste Nippon sau Nihon si are sensul literar de  origine a soarelui). Denumirea oficiala este 日本国 Nipponkoku, ansemnand tara de la originea soarelui. Este cunoscuta in romaneste si sub numele de Tara Soarelui Rasare. Potrivit legendei, Japonia a fost creata de catre zei, care au infipt o sabie in ocean, la scoaterea ei formandu-se patru picaturi ce au devenit insulele principale (Honshu, Hokkaido, Kyushu si Shikoku) precum si o multitudine de insule mici (pest e5000).

——————————————————————————————–

In vechea scriere, pentru Japonia se folosea termenul de WA. Acesta, era numele vechi al actualei Japonii. In jurul anului 757 e.n., oficialii japonezi au schimbat ideograma care denumea Wa 倭 – Japonia, in Wa 和 “armonie; pace; suma; total“. Aceasta, a survenit ca urmare a demonetizarii termenului dar si urmare a ambitiilor patriotice ale acelor vremuri. In scrierea curenta, termenul Wa 倭 “numele vechi dat Japoniei” este o varianta chineza a ideogramei care insemna acelasi lucru Wa 和 “Japonia”.  Wa 倭 se foloseste ca adjectiv insemnand “japonez” cu exceptia unor termeni istorici ca Cei cinci regi ai WA(Japoniei), Wakō Wōkòu 倭寇 “Piratii Japoniei” si Wamyō Ruijushō “Dictionarul Ruijusho al Japoniei”. Pe de alta parte Wa 和 se foloseste ca adjectiv in forma enuntata mai sus, ca Washoku 和食 “Bucatarie japoneza”, Wafuku 和服 “Imbracaminte japoneza“, Washitsu 和室 “Design interior japonez”, Waka 和歌 “Stil japonez de poezie”, si Washi 和紙 “Hartie traditionala japoneza”.

——————————————————————————————–

Samurai (侍 sau 士, Samurai) este derivat din verbul japonez saburau însemnand a servi in termeni militari. Samuraiul era literar servitorul unui daimyo (nobil). Codul Bushido  constituia codul dupa care samuraii se lasau calauziti in spiritul onoarei, a respectului fata de cuvantul dat, sacrificiului pentru suzeran si dispretului fata de moarte. Acest cod nescris, are la baza profundele idei si invataturi confucianiste imbinate cu shintoismul si zen-ul nipon. In comparatie cu spiritul cavalerului european, in codul samuraiului lipsea idealul religios. Foarte importanta este traducerea acestor termeni. Bu inseamna razboinic. Bushi inseamna cel care nu are nevoie de arme. Do inseamna cale. Ca o concluzie, putem spune ca bushido este calea prin care te pregatesti pentru a nu avea nevoie de arme sai mai pe intelesul tuturor calea prin care ajungi sa nu folosesti violenta. Piramida claselor sociale din perioada Edo(1603-1868) este greu de inteles pentru europeni, dar pentru cei care doresc sa patrunda ezotericul artelor martiale trebuie sa stie ca aceasta clasificare are la baza concepte sanatoase si logice pentru acea perioada.

——————————————————————————————–

Imparatul era descendentul soarelui, reprezenta si inca mai reprezinta simbolul divinitatii careia i se manifestă respect si loialitate neconditionata. Incepand cu secolul al XI lea, imparatul transfera puterea administrativa shogunului care conducea institutia denumita Sei-i-tai shogun. Shogunul echivalează cu termenul de generalisim. Foarte multi cred, ca odata cu acest transfer al puterii, imparatul a devenit o marioneta a shogunului. In fapt, datorita credintei de descindere a imparatului din zei, shogunul a reusit prin nenumarate reguli de protocol sa limiteze accesul direct la persoana imparatului si a familiei imperiale, creandu-se imaginea intangibilitatii. Muritori fiind, dar traind dupa regulile lor, shogunii au reusit intr-o mai mica sau mai mare masura, sa respecte aceasta conditie si sa gestioneze această relatie pana în 1868. De mentionat este faptul ca in toata istoria Japoniei doar cinci familii au detinut functia de shogun: Minamoto (1192-1219), Fujiwara (1226-1252), familia imperiala (1252-1338), Ashikaga (1338-1573) si Tokugawa (1603-1868). Foarte important de mentionat aici este faptul ca in perioada 1639-1854, Japonia s-a autoizolat prin ceea ce shogunii au impus ca izolare nationala nume dat edictului in limba japoneza de Sakoku. Lupta interna a creat multe rasturnari de situatii dea lungul istoriei, dar bushido a reusit sa promoveze imaginea unei societati militare care a acordat importanta cuvenita dezvoltarii artelor, construind imaginea unei Japonii infloritoare.

——————————————————————————————–

Sub shogun era situata clasa nobililor (daimyo) care erau serviti si protejati de clasa samurailor. Apoi urmau in aceasta ierarhie clasa artistilor care erau la mare pret si cautare pentru societate, urmand apoi clasa taranilor care cultivau pamantul. In mod paradoxal pentru noi europenii, urma apoi clasa comerciantilor sau a negustorilor. Acestia, erau dispretuiti de unii daimyo din invidie, iar de samurai pentru materialismul de care dadeau dovada si care venea intr-o totala contradictie cu nonatasamentul promovat de bushido. De mentionat aici este faptul ca samuraii nu puneau niciodata mana pe bani, toate problemele administrative si financiare fiind responsabilitatea sotiei acestuia. Ca o paranteza putem menţiona ca valori, koku de orez  (180,38 kg) şi monedele din metale ca aurul, argintul, cuprul – care aveau gauri in forma unui patrat in interior, confectionate dupa sistemul chinez, si erau purtate pe sfori de canepa. Ultima clasă de la periferia societatii era clasa eta. Acesteia, ii revenea roluri ingrate ca stransul gunoiului, curatenia in general, ecarisajul etc.

——————————————————————————————–

Sabia era considerata un obiect sacru si simboliza, prin puritatea sa, sufletul razboinicului. „Un samurai care isi pierdea sabia nu mai raminea in viata, iar soldatii invinsi in lupta se duceau sa se roage la sanctuarul lui Hachimen (zeul razboiului), intreband ’’de ce sabia lor isi pierduse spiritul“. Daca pregatirea in artele martiale a unui samurai ( kenjutsu, kyujutsu, jujitsu etc.) erau calitati  fara de care nu era posibilă angajarea de catre un daimyo, cunoasterea celorlate arte era o obligatie si o conditie sine-qua-non pentru a accede într-o familie aleasa. Aceste trasaturi faceau diferenta si conducea de cele mai multe ori la aprecieri si acces in grupuri si locuri în care foarte multor samurai nu le era permis. Pentru a întelege spiritul de sacrificiu, devotamentul si daruirea cu care erau legati samuraii de daimyo, le este sugerat cititorilor, sa lectureze „Povestea celor 47 de samurai” o poveste pe cat de brutala si tragica, pe atat de plină de simboluri si intelesuri pe care noi europenii nu avem, deocamdata, cum sa o intelegem si să o acceptam asa usor.

Leave a Reply